Aparent dificil de răspuns. Atunci când vorbim despre un cuplu care așteaptă un copil, avem tendința să vorbim în mod exclusiv numai despre viitoarea mămică. Pe viitorul tată, după felicitările de rigoare, nu-l prea mai bagă nimeni în seamă timp de multe luni după aceea.
Și totuși ce se întâmplă în sufletul și în gândurile viitorului tătic?
Bărbatul viitoarei mămici, se bucură și el de apariția noii vieți la formarea căreia a luat parte nemijlocit.
Apoi, în mintea lui se cuibărește prima grijă : cum să mă port ca să-mi ajut partenera ?
Spiritul protector masculin apare încă de la primul test de sarcină pozitiv chiar dacă se manifestă diferit la fiecare.
Atitudinea principală este de a o înconjura cu toată căldura pe viitoarea mămică, de a o feri de orice stres emoțional cu putință. Nu puțini sunt cei care se întreabă cum vor fi ei priviți de parteneră, dacă nu cumva atenția acesteia se va îndrepta exclusiv spre bebeluș, ei ajungând pe un loc secund.
Eu încurajez întotdeauna ca vizitele la medicul ginecolog să fie efectuate de cei doi părinți împreună, și aceasta pentru că de când lucrez în acest domeniu, consider că sarcina se concepe împreună, se “duce” împreună, se și “naste impreună”, iar un copil poate fi crescut cel mai bine în cadrul unui cuplu.
Consider că viitorul tată trebuie să asiste la ecografiile obstetricale, în acest mod fiind martor nemijlocit la dezvoltarea propriului copil, care se face “ sub supravegherea lui “.
Bărbații se gândesc mai puțin la naștere decât femeia, deși cel mai adesea din curiozitate și nu neapărat ca sprijin direct ar dori să asiste la acest eveniment. Puținii tați care au asistat, în Romania, la nașterea propriului copil ( cel mai adesea la operația cezariană și mai rar la o naștere naturală ) sunt foarte mândrii de prezența lor, și-și fac gestul cunoscut tuturor. Tot din experiență, pot să vă spun că de cele mai multe ori prezența bărbatului nu reprezintă nici un fel de beneficiu pentru gravida care naște, chiar dimpotrivă.
O întrebare pe care și-o adresează frecvent bărbații (și nu numai) este dacă activitatea sexuală din timpul sarcinii poate dăuna fătului. Obstetrica modernă consideră că, pe parcursul sarcinii, viața sexuală nu trebuie întreruptă decât la recomandarea medicului, ea oricum nedaunând fătului.
Totuși este recomandat ca partenerul să știe că nu este bine să deranjeze fătul prea des, și că viața sexuală poate fi continuată dar cu moderație.
Un subiect la fel de delicat este cel legat de reluarea vieții sexuale după naștere, atunci când instinctele materne devin tot mai puternice iar preocupările mămicii sunt total diferite fața de cum erau înainte de naștere sau înainte de sarcină. După trecerea perioadei de lehuzie -6 săptămâni- relațiile sexuale se pot relua. Din păcate insă, puțini sunt partenerii care știu că femeia, neavând încă reluată activitatea hormonală, nu este chiar pregatită pentru acest pas, fapt care poate duce la lipsa lubrefierii vaginale, un libido mai scăzut și șanse mici de producere a orgasmului.
Cu empatie, dragoste și răbdare totul revine la normal și redevine minunat!